Pentru ca ziua de 24 februarie sa se bucure de notorietatea cuvenita, ne-am propus sa va delectam pentru inceput, cu cateva istorioare privitoare la originile zilei de Dragobete.

Aceeasi zi, abordari diferite. Pe plan religios, 24 februarie sarbatoreste "Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul", in timp ce spiritualitatea populara dedica aceasta zi lui Dragobete.

Unele dintre obiceiurile stravechi spun ca pe 24 februarie, oamenii isi aranjau casele si-l asteptau pe Dragobete si pe zanele Dragostele, incarcati cu daruri de iubire. Cei din gospodarie ii intampinau pe "mesagerii iubirii", alaturi pe persoana iubita; in caz contrar, acestia mai asteptau inca un an pana cand aveau sa isi gaseasca perechea.

O alta traditie spune ca in trecut, domnitele strângeau pe inserate ultimile ramasite de zapada (zapada zânelor), iar apa topita din ea o foloseau pe parcursul anului pentru înfrumusetare si pentru descântece de dragoste.

Mai sunt unele credinte populare care afirma ca de Dragobete, in sudul Romaniei, fetele si flacaii se imbracau in haine de sarbatoare si hoinareau prin paduri, in cautarea de flori de primavara(ghiocei, viorele si tamaioase). Dupa aceea, fetele se intorceau in sat alergand, obicei numit zburatorit. Se pare ca flacaii care le indrageau, le ajungeau din urma si le sarutau in vazul tuturor. Prin sarut, cei doi se logodeau simbolic. Iata cum aflau satenii in trecut, ce nunti se mai pregatesc pentru toamna.

Mai sunt unele regiuni din tara care il serbau pe Dragobete, prin petreceri in aer liber, dansuri, jocuri erotice, discutii in jurul focului.

Desi sunt istorioare diferite, fiecare contine un dram mistico-magic ce da sens lui Dragobete, ca unica legenda romaneasca de dragoste.